Un „Plan Marshall” pentru Gaza: „Israelul trebuie să ofere o alternativă, nu doar să învingă HAMAS”

Numai o națiune independentă le poate demonstra palestinienilor că există o alternativă mai bună și mai atractivă decât Hamas, susțin Arie Kruglanski, expert în psihologia terorismului și a radicalizării, și Joel Singer, ex-consilier juridic în Ministerului de Externe israelian, în Guvernul Rabin-Peres, într-o analiză publicată de The Jerusalem Post.

O critică comună la adresa campaniei militare a Israelului în Fâșia Gaza este aceea că gruparea islamistă Hamas este o idee și, pentru că o idee nu poate fi învinsă, ar fi inutil să lupți împotriva ei.

• Într-un articol publicat în The New York Times, în anul 2010, Amos Oz, celebrul scriitor israelian, a punctat: „Hamas este o idee… Nicio idee nu a fost vreodată învinsă cu forța – nici prin asediu, nici prin bombardamente, nici prin aplatizarea cu șenilele tancurilor și nici prin comandouri maritime. Pentru a învinge o idee, trebuie să oferi o idee mai bună, una mai atractivă și mai acceptabilă”. 
• O opinie oarecum diferită a fost exprimată de Bret Stephens, un analist al New York Times, care a remarcat: „Este posibil să nu fiți în stare să ucideți o idee, dar o puteți respinge, așa cum puteți convinge generațiile viitoare că unele idei au consecințe teribile pentru cei care le îmbrățișează.” 

Arie Kruglanski și Joel Singer se întreabă, totuși, cum pot fi oamenii convinși că „unele idei au consecințe teribile” și care este metoda prin care o idee alternativă să pară mai bună, mai atractivă sau mai acceptabilă decât convingerea islamiștilor Hamas că Israelul trebuie să fie distrus cu forța.

Pentru a aborda această problemă, spun autorii analizei, „ne întoarcem acum la psihologia ideilor pentru a explica când și cum sunt îmbrățișate sau abandonate”.

„Extremismul Hamas, ca în orice ideologie, nu este un scop în sine”

Ideile sunt funcționale, ele servesc ca mijloace pentru satisfacerea nevoilor umane de bază. O idee este acceptată dacă servește unei nevoi importante și este abandonată atunci când nu, punctează Arie Kruglanski și Joel Singer.

„Persuasiunea nu este despre logică sau informație. Este vorba despre motivație. O ideologie înrădăcinată, văzută că servește cel mai bine o nevoie, este recalcitrantă la încercările logice de a o anula, cu excepția cazului în care este respinsă de dovezi copleșitoare, inamice acestei nevoi.

S-ar putea ca gruparea Hamas să nu fie niciodată descurajată și să nu abandoneze crezul său fanatic. Prin urmare, prin implicare, singura modalitate de a o învinge este prin anihilarea sa totală – până la ultimul dintre războinicii săi.

Trebuie să distingem aici, totuși, între conducerea Hamas, cele câteva mii de combatanți rădăcini dedicați ideologiei sale și milioanele de adepți ai Hamas – locuitorii Gaza – care sunt mult mai puțin fermi în privința acesteia.

Extremismul Hamas, ca în orice ideologie, nu este un scop în sine. Este un mijloc de a satisface nevoia umană de bază de a se simți demn, mândru și semnificativ, prin slujirea valorilor și imperativelor pe care le reprezintă ideologia.

Cei care îmbrățișează această narațiune câștigă semnificație luptând, riscându-și viața și făcând sacrificii pentru această cauză”, notează Arie Kruglanski și Joel Singer, în analiza publicată de The Jerusalem Post.

Ce ar însemna înfrângerea militară a grupării islamiste Hamas?

Totuși, continuă cei doi autori ai analizei, în timp ce nevoia umană de simbolistică este universală și imuabilă, mijloacele ideologice care o servesc sunt maleabile și substituibile.

„Înfrângerea militară a Hamas poate crea condițiile pentru luarea în considerare de către cetățeni din Gaza a unor mijloace alternative la simbolistică, poate prin națiune în cadrul unei soluții cu două state, în loc de ideologia fanatică a distrugerii Israelului.

• Oamenii din conducerea Hamas și combatanții săi înarmați vor rămâne dedicați ideologiei sale, orice ar fi.
• Dar mulți locuitori din Gaza, poate o majoritate, ar putea ajunge să se îndoiască de realismul viziunii sale și de înțelepciunea căilor sale.
• Având simbolismul lor în ruină, ei ar putea căuta mijloace alternative pentru a o restabili.

Nenumărate exemple istorice susțin această analiză, poate niciuna mai convingătoare decât cea a Germaniei în timpul celui de-al Treilea Reich (1933-1945) și imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Inițial, majoritatea germanilor l-au sprijinit pe Hitler și pe naziști în cucerirea Europei de către Germania. Erau mândri de victoriile rapide ale lui Hitler și s-au bucurat de ele.

După cum notează istoricul Richard J. Evans, primele victorii ale lui Hitler (1939-1941) au fost întâmpinate cu entuziasm răsunător de către compatrioții săi. La urma urmei, calea nazistă părea să își respecte promisiunea de a-i face pe germani să se simtă din nou grozavi, ștergând umilința pe care au suferit-o în Tratatul de la Versailles din 1919.

Cu toate acestea, după înfrângerea națiunii lor în 1945, germanii au abandonat național-socialismul și au îmbrățișat drumul alternativ către semnificație oferit de democrația liberală.

În anul 2014, anul de vârf pentru succesele Statului Islamic (ISIS), în fiecare lună, 2.000 de recruți treceau granița dintre Turcia și Siria pentru a se alătura grupării teroriste. După ce și-a pierdut avantajul, în anul 2016, acest curent a fost redus la un filtru de aproximativ 50 de voluntari pe lună”, mai scriu Arie Kruglanski și Joel Singer.

• Arie Kruglanski – expert în psihologia terorismului și a radicalizării, profesor universitar de psihologie la Universitatea din Maryland.
• Joel Singer – fost consilier juridic al Ministerului de Externe israelian sub guvernul Rabin-Peres; a negociat Acordul de recunoaștere reciprocă Israel – OEP și Acordurile de la Oslo.

„Acesta este singurul mod de a învinge IDEEA Hamas, în beneficiul tuturor”

Însă nu este suficient să învingi gruparea islamistă Hamas din punct de vedere militar, avertizează Arie Kruglanski și Joel Singer.

Un ingredient suplimentar, la fel de important, trebuie pus în aplicare – un plan de reabilitare a Gazei, respectiv reconstruirea caselor, clădirilor publice și a infrastructurii, refacerea drumurilor, electricitatea și sistemele de apă, revitalizarea economiei Fâșiei Gaza și stabilirea semnificativă a condițiilor pentru bunăstarea cetățenilor din Gaza, peste nivelurile deplorabile existente în timpul guvernării Hamas.

„Planul Marshall, o inițiativă americană după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a creat miracolul redresării economice a Europei de Vest, în special a Germaniei înfrânte.

Un plan similar pentru Gaza ar putea contribui în mare măsură la îndepărtarea inimilor și minților palestinienilor de programul extremist al grupării Hamas și i-ar apropia de o abordare conciliantă a soluționării conflictului.

Cu toate acestea, istoria atestă că atracțiile economice nu sunt suficiente. Numai combinația dintre o înfrângere militară a Hamas și un Plan Marshall pentru Gaza, împreună cu o viziune clară asupra națiunii suverane și independente palestiniene, poate atinge obiectivul de a demonstra cetățenilor din Gaza că există o alternativă mai bună și mai atractivă la Hamas. 

Acesta este singurul mod de a învinge IDEEA Hamas, în beneficiul tuturor”, încheie Arie Kruglanski și Joel Singer.

Foto – Profimedia Images

CITEȘTE ȘI:

S-a grăbit IDF când a anunțat lovitura fatală dată liderului Hamas Mohammed Deif? „Ridică o PROBLEMĂ, deși locația era monitorizată de câteva luni”

Rusia continuă ȘANTAJUL NUCLEAR. Racheta Burevestnik, super-torpila Poseidon și regretele lui Putin: „Amenințările au devenit rutină la Kremlin”

TRAGEDIA „MH 17”. La 10 ani de la doborârea aeronavei Malaysia Airlines, rudele victimelor așteaptă răspunsuri: „Încă luptăm pentru dreptate”

FÂȘIA GAZA. Motivul pentru care HAMAS nu se va preda niciodată: „Yahya Sinwar este diavolul întrupat, dar nu este cu totul nebun”